Buna Anca!
Intr-o situatie unpic similara ma aflu si eu. O diferenta este ca nu am reusit sa ne vedem real inca. Eu am 21 de ani si jumatate. Am cunoscut pe un forum o femeie de 31 de ani. Divortata din ianuarie 2015, cu un copil de 9 ani. Ambi in conversatie nu am urmarit decat scopul pornit pe forum. Nu are rost sa vin cu detalii. Cand i-am vazut facebook-ul ma atras privirea ei iar cand am cunoscut-o mai bine imi placea din ce in ce mai mult ce descopeream. Din plictiseala, gluma, am zis in gandul meu sa intru in vorba cu ea, sa vorbesc si altceva in afara de chestiile cu scop „profesional”. Totul ok, am aprins schinteia in capul ei, „tanar care sa gandeasca asa s-au chestii de genul ca nu am cum sa am 21 de ani” etc… Conversatiile noastre erau din ce in ce mai interesante, am inceput sa vorbim si la telefon. Practic am inceput sa o plac, simteam ca ma regasesc in ea. Mi-a dat niste semne ca ma place si alte chesti, voia sa ne intalnim, chiar ea a pornit ideea sa ne vedem si ca i-ar place sa ma vada. Toate bune si frumoase , eu avand niste convingeri mai proaste datorita copilariei si traumelor din trecut nu am reactionat la nimic si nici nu m-am putut exprima fata de ea. Am ajuns chiar sa o ingnor uneori datorita unor influentele ale unui bun prieten. Lipsa increderi in sine cat si teama de a ma exprima liber ma blocau sa ma exprim s-au sa imi exprim intentia. Intre timp relatia dintre noi sa racit. De cand am cunoscut-o pana acum au trecut cam 5-6 luni. Intre timp m-am mai desteptat. De o luna am inceput sa vorbim mai des si mai activ. Urmeaza sa ne vedem peste o luna deabea. Nu i-am dat de inteles niciodata ca o plac mai mult decat o amica, decat de ceva timp. Daca as avea acum mintea de la inceput…. Mereu ma intrebam daca ma place ca un posibil iubit sau doar ca un amic…. Orisicum simt ca e mai rece…fata de cum era in primele luni pana a nu se racii relatia de „cunostiinte” . Vorbim si acum , e deschisa zambeste, etc. Ma gandesc oare sa nu fie prea tarziu acum sa ma duc sa o vad si sa incerc marea cu degetul? Am ratat o ocazie sa o intalnesc acum 2 luni din propia prostie. Regret, regret. Pentru mine nu conteaza varsta ei, mie imi plac femeile mai in varsta ca si mine, in reteaua mea de prieteni, toti au 25+ pana la 60. Cu cei de varsta mea rareori leg o prietenie sau cunostiinta. Am o singura exceptie, un prieten ca un frate si partener de afaceri care are 20, ne intelegem pentru ca amandoi citim dezvoltare personala. Deci nu stiu ce sa fac… Ma tot gandesc sa nu fie prea tarziu sa merg sa o vad si sa ii spun ca vreau mai mult,decat atat. Tu ce sfat mi-ai da? Doresc sa iti dau sugestia mea referitor la postul tau.
Orice ai face , daca dai in fata sau inapoi cu ce ai inceput, faceti in asa fel sa ramana amintiri placute si nu rani daca nu va dura pana la capat.
Mult mai important e sa va ganditi si sa vedeti cum ar evolua lucrurile pe viitor si cum ati face fata la schimbarile pe care timpul o sa le aduca. Orisicum iti va parea rau si daca nu incerci si e posibil si daca incerci. Dar se zice ca in viata vea avea regrete pentru ceea ce nu ai facut si nu pentru ceea ce ai facut. Ganditiva ca dupa ce trece fenomenul de „indragostire” relatia trebuie alimentata cu iubire. In viata nu trebuie sa iti para rau nici macar o clipa dupa ceva ce ti-a facut inima sa zambeasca macar o secunda. Ceea ce mi se pare ciudat , e ca el trebuie sa lase pe cineva pentru tine , daca ai fi tu in locul ei? O mica paranteza, am citit si iar am citit despre iubire si dragoste pana am ajuns derutat. Aceasta este o parere personala si trebuie tratata ca atare. Sunt curios si eu de rapsunsul Ursulei. Toate cele bune….Astept opinia ta….