despre religie si control

Buna Ursula!
As vrea sa ti spun ca sunt o persoana ff religioasa si crescuta cu multe restrictii impuse de biserica. M-am revoltat de mica impotriva unor pacate cum ar fi dansul, machiatul, etc.(cam tot ce era frumos era interzis si inca este), si am inceput sa ma documentez. Si mi am ajuns la un conflict pe care nu-l pot sa ma impac. Unii zic ca tu ai puterea si poti face totul si altii zic ca numai Dumnezeu are puterea si trebuie sa te lasi in mana lui Dumnezeu. Acum nu stiu ce sa cred, ca uneori eu nu pot controla totul si nici gandurile mele nu imi aduc ce vrea sau nu vreau, ca sa zic ca gandirea a influientat totusi rezultatul..iar uneori reusesc ce imi propun. Terapeuta mea mi-a zis ca eu nu pot controla nimic ci numai clipa prezenta. Nu stiu cum sa iti explic dar viata mea se invarte in jurul controlului pe care cred ca l-am inteles gresit. Daca eu sunt am putere eu controlez tot, insa eu gestionez ff prost acest control fiindca in spate au ramas toate restrictiile din copilarie si nu imi mai dau voie sa traiesc, sa fiu fericita sa stiu ce vreau. De cand am citit ca tu poti sa ti controlezi si gandurile si sa te concentrezi pe clipa prezenta viata mea s-a transformat intr-un chin. incerc sa mi controlez totul si ajung la epuizare. Ma agat de cele mai infioratoare ganduri si ma lupt cu ele pana obosesc. Imi interzic apoape orice si simt ca viata nu are nici un rost. Am ajuns sa nu mai simt placerea de a trai cat si cea sexuala si multe altele.. As vrea sa stiu cum sa ies din acest autocontrol bolnav care imi otraveste viata si sufletul. Ideea e cu cat am incercat sa ma indepartez de religie si credintele vechi, de parinti si de vechiul tipar cu atat chinul a inceput sa fie mai intens si mai torturant in aceasta incercare de dezlipire. Tin sa mentionez ca tatal meu de cand eram mica in fiecare zi imi spunea de poruncile Domnuleu si nu exagerez… zi de zi. Eu credeam ca nu o sa se lipeasa aceste cuvinte de mine dar observ ca au prin radacini adanci.. si mi-e foarte greu sa trec peste. Mi-am mai dat seama ca eu l-am asociat pe Dumnezeu cu parintii mei care ma certau si bateau daca nu-i ascultam. Am mai descoperit ca eu traiam sa o multumesc pe mama si ascum incerc sa-l multumesc pe Dumnezeu la un nivel constient pt ca acest autocontrol vrea defapta sa multumeasca pe cineva.. dar acel cineva nu sunt eu. E ca un program de autodistrugere. M-am observat gandurile si am vazut ca au o tenda de pedeapsa” o sa mori , o sa faci accident si vei ramane pralizata.. o sa mi se intample toate nenorocirile.. adica tot ce imi este mie frica.. o sa vina demonii, fantomele si te vor tortura.. am trecut prin propriul iad al gandirii mele .. am trait frici paralizante.. am trait tot timpul cu o anumita idee paralizanta cum ar fi a exista fantome pe care nu o pot dezlipi din mintea mea.(am vazut multe filme de groaza cu asa ceva si mi-au povestit si prietenii niste intamplari neobisnuite atunci cand se rugau.. mai ales varul meu chinuit de diavol in manastire)
As mai vrea sa stiu daca rugaciunile ajuta? sau alte metode? daca toate aceste exista sau e un produs al mintii nostre cuprinse de frica. Vreau adevarul.
Te rog sa imi arati o cale in care as putea sa ma eliberez de acest autocontrol si sa mi las viata sa curga si sa ma bucur de ea.
Mersi