Buna Marina,
Din cate inteleg eu, tu ai preluat multe credinte religioase de la familia ta si ca urmare a felului in care ai fost crescuta. Pe parcurs ai realizat ca aceste reguli nu ti se potrivesc, ca restrictiile care ti-au fost impuse sau pe care ti le-ai impus singura iti provoaca anumite dezechilibre, nemultumiri si anixetati. Si este si normal sa se intample asta, deoarece multe din dogmele religioase nu fac altceva decat sa iti induca sentimente de vinovatie si rusine ( ceea ce automat va duce la anumite dezechilibre emotionale, psihice sau fizice)si sa te mentina intr-o stare a Eului de Copil supus si lipsit de putere.
Religia este un sistem de credinte cu o puternica determinare culturala si geografica. Te nasti intr-un anumit spatiu geografic si intr-o anumita familie si, fara voia ta, preiei de la cei din jurul tau credintele si programele lor mentale. Astfel, poti sa fii ortodox, catolic, hindus, musulman, evreu, budist, baptist, s.a.m.d.
Nu exista o singura religie universal valabila, ci doar dogme specifice fiecarei culturi in parte. Fiind dogme (adica credinte care nu pot fi supuse discutiilor sau criticii), oamenii dintr-o anumita cultura si le insusesc (de teama de pedeapsa si din dorinta de apartenenta la grup) si apoi le apara ca si cum le-ar apartine. De-a lungul istoriei, credinta oamenilor in diferite religii a dus la razboaie, crime, inchizitie, tortura, moarte…
Partea pozitiva a religiei este faptul ca tine sub control, intr-o anumita masura, natura salbatica a omului, ii ofera alinare in fata mortii, raspunde nevoii de transcendenta – oferindu-i promisiunea unei continuitati si a unei vieti mai bune dupa moartea corpului fizic, ii ofera alinare, sprijin, incurajare si ajutor care sa-l sustina sa depaseasca mai usor greutatile vietii, dandu-i omului speranta ca „acolo sus” cineva are grija de el.
Partile negative ale religiei sunt discriminarea, ura, intoleranta, neacceptarea, segregarea, conflictele si razboaiele, dogmatismul care impiedica libertatea de gandire, inducerea notiunii de frica si de pacat care de multe ori paralizeaza viata, pasivitatea in fata incercarilor existentei si renuntarea – cu gandul ca va fi bine dupa moarte, iluzionarea si hranirea cu tot felul de credinte mai mult sau mai putin fanteziste, neasumarea responsabilitatii vietii proprii, etc.
Cel mai important aspect negativ este ca omul ramane intr-un stadiu infantil de dezvoltare psihica atunci cand are tot felul de credinte irationale de genul „eu nu am putere asupra vietii mele, totul este decis de o autoritate exterioara”, „nu-i nimic ca am gresit, imi cer iertare si voi fi salvat”, „nu trebuie sa gandesc cu mintea mea proprie, doar urmez ceea ce mi s-a spus sa fac si sa gandesc”… Din pacate, acest lucru ii rapeste omului capacitatea de a se dezvolta si de a gandi cu mintea sa proprie, de a deveni autonom si de a-si asuma propria persoana si propria sa viata.
Concepția conform căreia eu încă mai pretind, ca un copil, că trebuie să existe un tată care să mă salveze, un tată care veghează asupra mea, care mă pedepsește, care mă place dacă sunt supus, care este măgulit de succesele mele și înfuriat de nesupunerea mea, constituie încă forma dominantă de religie, în ciuda faptului că această concepție a fost depășită de câțiva mari învățători ai rasei umane, precum și de o mică parte din oameni. În acest caz, credința în Dumnezeu a celor mai mulți este credința într-un tată care-i ajută-o iluzie puerilă.
Astfel omul urmeaza orbeste traditii stabilite de alti oameni candva in negura timpurilor, traieste dupa reguli fixe pe care le urmeaza de multe ori doar de fatada si superficial, iar toate acestea transforma fiinta umana intr-o clona, aproape fara constiinta de sine, a unui sistem care este departe de a fi perfect sau functional.
Daca iti doresti ca viata ta sa-ti apartina, daca doresti sa traiesti in acord cu unicitatea si originalitatea ta, daca doresti sa-ti descoperi misiunea si sa dai un sens propriu existentei tale, lasa deoparte credintele preluate de-a gata de la cei din jurul tau si incepe sa gandesti cu propria ta minte. Pune sub semnul intrebarii tot ceea ce crezi ca „stii”, gandeste-te daca rezonezi sau nu cu indoctrinarea la care ai fost supus fara voia ta si, pe acest drum, te vei descoperi pe tine si iti vei dezvolta o constiinta de sine proprie.
Autocontrolul gandurilor, emotiilor si comportamentelor este o caracteristica a persoanelor mature din punct de vedere psihic si emotional insa cand vorbim despre autocontrol in sensul de innabusire a nevoilor si dorintelor naturale si firesti ale omului, a caror satisfacere nu ar dauna nici celor din jur, nici tie insati, vorbim despre crearea unor conflicte intrapishice si a unor dezechilibre.
A te lua pe tine in stapanire si a deveni stapanul propriei tale vieti presupune a intelege faptul ca viata ta este resposabilitatea ta 100 %. Dumnezeu nici nu se supara pentru ceea ce facem, nici nu se simte mandru. Aceasta personificare a Lui are ca si scop inducerea sentimentelor de vinovatie si frica cu scopul de a mentine oamenii intr-o stare de supunere fata de normele religioase (care din nou, nu au neaparat legatura cu ceea ce este Dumnezeu).
Despre aceste aspecte am scris mai multe in cadrul modulului 8 din cursul de life-coaching Scoala Vietii pe care, daca esti interesata, il poti achizitiona de aici.
Singura parere despre viata ta care conteaza este a ta – tu decizi ce anume te face fericit, cum doresti sa traiesti, care sunt valorile tale si visele tale si in ce anume vrei sa iti investesti energia.
Nu permite nimanui sa iti spuna cum sa traiesti, ce ar trebui sa simti, ce sa faci sau sa nu faci.
Nu exista o lista de lucruri pe care trebuie sa le bifezi, decat cele pe care ti doresti tu, din tot sufletul tau, cu toate ca societatea si mentalitatea celor din jurul tau pun presiune asupra ta ca sa fii si sa traiesti dupa reteta prescrisa de ei.
Foloseste-ti puterea interioara!