Buna ziua va scriu aceste randuri deoarece ma aflu intr-un impas si nu stiu in ce directie sa o iau.Sunt casatorita de 5 ani cu sotul meu ;am o relatie cu acesta de 10ani (el a fost primul barbat din viata mea) iar in urma acestei povesti de iubire a rezultat o fetita minunata care are varsta de 4ani.Eu acum am varsta de 29ani iar el are 41 este o diferenta de ani intre noi care recunosc k nu m-a deranjat niciodata.Am avut o relatie foarte frumoasa si armonioasa insa dupa casatorie a venit copilul si usor usor lucrurile au degenerat .Ne-am racit ;comunicarea dintre noi se limitase la rezolvarea problemelor cotidiene; el s-a refulat in munca( muncea f mult la casa pe care am inceput sa o construim insa pe care eu nu mi-am dorit-o ci el si mama lui) avem si o afacere la care muncim amandoi .Din dorinta lui de a termina casa mai repede si de a avea o situatie materiala confortabila ne-am racit f mult ;eu mi-am canalizat toata iubirea in copil pt ca el era absent din viata noastra cu toate k eu am incercat sa ii explic k avem nevoie de prezenta lui langa noi mai mult decat altceva.Eu m-am simtit neglijata ca femeie;m-am ingrasat;nu ma mai aranjam ma plafonasem profesional;pur si simplu nu ma mai regaseam .In decembrie 2013 mi-am pus o dorinta de revelion( prima mea dorinta dupa mult timp) si anume sa ma schimb sa fac ceva pt mine sa ma simt bine in pielea mea asa cum ma simteam cand l-am cunoscut pe sotul meu .Zis si facut : am inceput sa ma vopsesc blonda cum am fost ani de zile; sa slabesc; mi-am schimbat locul de munca undeva unde aveam ce sa invat din punct de vedere profesional si mi-am schimbat si vestimentatia.Toate aceste lucruri i-au starnit gelozia si mi-a facut scene f urate incat in luna august al acelui an ajunsesem sa vb de divort; ne-am impacat iar in noiembrie cand eu mi-am dat demisia de la acel loc de munca( am hot sa fac asta fiind o demisie colectiva deoarece seful ne desconsidera; recunosc k a fost strict decizia mea pe el doar l-am informat de decizie) mi-a facut alta scena din cauza faptului k am iesit in oras cu colegii sa stabilim modalitatea in care ne vom da demisia.Am stat fara loc de munca pana in martie 2015 (4luni) timp in care mergeam impreuna la afacerea noastra.In tot acest interval decembrie 2013-2015 el a inceput sa ma indeparteze de toti prietenii mei gasindu-le tuturor nod in papura(k aia e fitzosa;k cealalta e curva etc) inclusiv parintilor mei de care era f apropiat ( il deranja faptul k acestia au decis sa nu ne mai ajut cu bani la casa si k eu nu vreau sa le cer ajutorul pt k eu consideram k nu e datoria lor sa ma ajute pt k eu am aspiratii mai mari decat propriile mele puteri si mai ales k au facut-o un timp insa nu au fost apreciati).In martie cand m-am angajat am fost foarte fericita;as fi muncit oriunde numai sa nu mai stau cu el tot timpul ;simteam k ma sufoc.La o luna dupa ce m-am angajat a inceput iar certurile ai de paste vb iar de divort ;ne-am impacat insa situatia nu s-a imbunatatit ci din contra el a inceput si mai rau cu geloziile lui .Recunosc k ma afectat f tare lipsa lui de incredere si am inceput sa ma gandesc k daca tot ma acuza macar sa incerc sa stiu dc sunt acuzata.La noul loc de munca era un coleg cu care am simtit o chimie f puternica de cand l-am vazut ; totul a inceput ca o gluma insa incet incet ne-am apropiat mai mult si mi-am inselat sotul .Ceea ce m-a contrariat a fost faptul k nu am simtit regret din contra m-am simtit remuscare cand m-am culcat cu sotul k mi-as insela amantul.Am uitat sa va spun k mi-am rugat sotul sa mergem la terapie de cuplu inainte de a-l insela insa m-a refuzat categoric inclusiv sa merg eu singura s-a opus.Sotul meu vazut desfasuratorul telefonului unde aveam convorbiri cu colegul meu si intr-o dimineata mi-a reprosat ;eu am negat k ar fi vorba de mai mult decat un filrt si o slabiciune a mea;el m-a luat din pat mi-a pus mana in gat m-a trantit pe jos;mi-a dat doua palme a scos cureaua mi-a dat 3 curele ;apoi 2 suturi si apoi a luat cutitul si l-a indreptat spre gatul meu k ma omoara sa ii recunosc ; eu i-am zis k nu l-am inselat; l-am implorat sa nu ma omoare; zicea k ma omoara pe mine apoi copilul si pe el; eu am reusit sa iau telefonul fara sa observe el k se plimba ca nebunul prin camera si arunca cu telefoane scaune; ai am sunat-o pe mama k era prima la apelati el a obs ca ascund tel la spate si mi l-a luat ;apoi parintii mei au sunat intr-una pe toate telefoanele si vb cu el el le-a vb f urat si le zice k sunt a lui si k face ce vrea cu mine si k o sa ies de acolo cand vrea el si cum vrea el; pana la urma s-a calmat si-a cerut iertare avenit si socrul meu acolo; noi am plecat de acolo m-am dus la soacra mea unde era fata pe drum el mi-a cumparat flori si isi cerea iertare.Am fost am vazut fata si eu am plecat singura ; nu ma lasat inima sa merg sa imi iau certificat medico-legal atunci am fost doar la politie dar cei de acolo mi-au zis k tb sa merg la sediul poilitiei de care apartin si nu am mai facut plangere. In tot acest timp el ma sunat disperat plangea intr-una ma cauta peste tot ;intr-un final ne-am intalnit si plangea intr-un vb singur si a lesinat ; a intrat in convulsii si am chemat salvarea .Am stat cu el la spital apoi am plecat acasa cu el ( m-am gandit k regreta si era f slabit nu are ce rau sa imi mai faca ) cand m-am trezit de dimineata ma dureau toate oasele si mi-am zis in gand k eu nu merit sa trec prin durerile astea pt el si am vrut sa plec sa imi certificat de la medic el m-a implorat sa nu merg k ne facem de ras si k va divorta de buna voie .Am incercat sa discutam toate aspectele divortului si apoi a inceput cu scene emotionante ca ce nunta am avut; k ce copil frumos avem ;casa;afacere etc .Eu i-am zis k nu il mai iubesc si vreau divort ;el s-a suparat si mi-a zis sa il las acasa k eram cu masina si apoi pot sa plec sa fac ce vreau .Cand am ajuns acasa s-a apucat sa bea si a inceput iar sa planga in disperare si sa vb singur ; eu l-am sunat pe socrul sa vina sa stea cu el sa nu il lase singur sa nu ii se faca cumva rau; cand a vazut k plec m-a amenintat k se sinucide ( lucru cu care m-a mai amenintat si de paste). Eu am plecat diperata;plangand;tremurand doar pt k vorbeam cu mama la telefon si tipa la mine sa plec de acolo k eu eram in stare de soc.M-am dus acasa la soacra mea am luat fetita si m-am mutat la o verisoara; am stat acolo pana au venit parintii mei in tara ( ei lucreaza in strainatate de 7ani) cam o luna . In tot acest timp el m-a cautat disperat sa ne impacam .Cand au venit parintii mei la fel au incercat sa ne convinga k a gresit si nu o va mai face.Am decis sa ma impac cu el cu anumite conditii . Conditii pe care le-a incalcat sau nu ne le-a implinit.In august ne-am impacat iar in septembrie am ramas insarcinata ( in conditii eu am spus k nu vreau al doilea copil cu toate k am tras 2 ani de el sa mai facem el zicea k nu e timpul acum de cand ne impacasem isi dorea f mult un copil ; eu nu luam pastile deci el nu s-a protejat cum trebuie si am ramas gravida); amfost f suparata pe el pt k am considerat k a facut intentionat si m-am programat sa fac avort el a aflat in fata clinicii; ne-am certat el a zis k divorteaza daca fac avort. La 3 zile de la cearta tatal meu a venit in tara fara sa ne anunte si l-a dat afara din casa k stateam in casa parintilor mei ( asta a fost una din conditiile mele pt k casa era in cosntructii si ne chinuaim acolo k nu aveam conditiile de igiena necesare nu aveam baie) .El nu a vrut sa imidea procura pt fata si tata l-a lasat sa plece cu ea; [pe mine m-a dus acasa la ei cu intentia de a ramane acolo si a divorta de acolo; eu nu am putut sa stau decat 4zile si m-am intors in tara; am facut avort ; cand am vb cu el a zis k nu o sa mai vb niciodata cu copilul meu; a refuzat sa imi dea copilul si a bagat divort pt parasire de domiciliu si eu am bagat divort insa din culpa comuna. Pana la urma am reusit sa vb cu calm am avut cateva zile in care ne-am spus off-urile fara reprosuri vorbea f degajati despre absolut toate aspectele negative care au dus la situatia in care ne aflam . Tot ce am tinut in noi si ne-a deranjat;unde am gresit fiecare . El nu vre divortul si-a retras plangerea eu i-am zis k nu sunt hotarata daca vreau sa ma impac . Iar el zilele astea m-a facut sa cred k e grav bolnav eu i-am zis k vreau sa ma impac k stiu k pot trai fara el dar vreau sa o fac alaturi de el si in aceeasi seara l-am cautat in geanta ( mentionez k am facut asta pt prima oara in relatia noastra_)si am descoperit analizele care erau bune; in dimineata urmatoare l-am intrebat ce are k seara nu a vrut sa imi zica k zicea k stau cu el din mila si mi-a prezentat situatia intr-o maniera dramatica k are nevoie de transplant de ficat. In aceeasi zi l-am confruntat cu analizele si m-a mintit k nu sunt de la laborator ci sunt de la spitaulul de urgente unde a fost cand i-a fost rau intr-un din zilele alea. Eu am verificat analizele erau de la laborator nu de la spital ; am fost si la medicul lui de familie si mi-a zis k nu e nimik ingrijorator. L-am confruntat si initial a negat apoi a recunoscut si a zis k a facut asa k sa se convinga el cine sunt eu pt el pt k eu ii spuneam k nu stiu ce simt pt el si acum el poate sa bage mana in foc pt mine k are incredre in mine .Eu m-am suparat f tare si i-am zis k persista in acelasi greseli si el s-a enervat a inceput sa urle sa tipe sa arunce cu lucruri(era si soacra mea cu noi_) ; eu eram in baie cu fata si am iesit din baie si i-am zis k din cauza atitudinii lui ; iar plec; iar apoi el imi spune k a fost un test sa vada daca imi e frica de el asa cum le-am spus eu parintilor mei.Eu m-a suparat f tare si i-am spus k din acel moment chiar vreau sa divortez din suflet. Mentionez k una din conditiile impacarii noastre a fost sa mearga la psiholog si a mers ; am mers si eu si merg in continuare. Ce m-a facut sa sper k se va schimba este faptul k psiholoaga mea mi-a zis k el chiar incearca ( a facut si gesturi frumoase in acest timp dar cele de genul cuceririlor) si din disperare face greseli. Eu persoanl am ajuns la concluzia k suntem intr-o relatie toxica k el are comportament posesiv-agresiv-anxios; iar eu sincer nu ma mai recunosc ; cerebralul imi spune k viata mea ar fi mai buna fara el dar am o retinere il vad f hotarat in dorinta lui de a se schimba citeste carti de dezvoltare persoanala ;vizualizeaza videoclipurile dvs de pe you tube ; e mult mai calm ; este intradevar o schimbare si cred k se poate schimba si mai mult poate evolua astfel incat sa ii fie lui bine dar ma intreb cat va tine asta; cand va ajunge in zona lui de confort nu va reveni la vechile obiceiuri?Se poate schimba cu adevarat un om ?Se poate salva o relatie toxica?
↧