Răspunde la: un cuplu, in 3

Ina, chiar iti multumesc pentru perspectiva.
Chiar daca lucram noi cu noi, si ar trebui sa ne dezvoltam singuri, uneori e mai usor sa ne ajute cineva. Nu sa traga de noi, dar cumva prin felul de a fi sa ne provoace sa ne dezvoltam. Nu astept de la nimeni sa ma salveze, dar stiu ca sunt multe lucruri inauntrul meu care asteapta sa iasa la suprafata. Si e nevoie poate doar de un mic impuls. Pana la urma eu cred ca o relatie functionala e una in care cei doi se completeaza reciproc, se stimuleaza si se dezvolta impreuna. Compromisurile si durerea exsta atunci cand le percepem asa. Daca eu percep situatia actuala ca pe un risc pe care mi-l asum, ca pe o depasire a unei frici, pentru ca am putut sa exprim ceea ce simt si ce vreau, pentru ca am impus anumite limite si reguli, pentru ca pot sa imi controlez emotiile, gandurile, dar mai ales fricile accumulate din relatii anterioare, e deja un pas inainte pentru mine. Nu o vad ca un compromis, o vad ca pe o sansa, ca pe o evolutie. Si nu doare. Cel mai mult dor propriile neincrederi si trairea fricilor si a lucrurilor ce nu s-au intamplat. Si acum ma antrenez ca sa nu dau frau liber acestor lucruri care dor.
Uneori ceea ce scriem nu reflecta 100% gandurile noastre, si poate e nevoie de mii de cuvinte si de completari. Ceea ce e bine la forumul acesta e ca ne punem gandurile in scris, si cumva ne ajutam noi pe noi sa ne clarificam :).