Răspunde la: un cuplu, in 3

Scrisesem de dimineata un mesaj foarte lung si vad ca nu apare.
Marius, referitor la situatia ta, eu cred ca trebuie sa actionezi. Nu peste o luna. Acum. Azi. Ce ai de pierdut? Chiar si in cazul in care nu se intampla nimic si nu va fi nimic, macar ramai cu satisfactia ca ai incercat, desi iti era frica. Invit-o la o cafea, la o plimbare. Totusi, are un copil. Daca simti ca esti ok cu toata situatia, si ea trebuie sa inteleaga acest lucru, mergi inainte si nu da inapoi din cauza trecutului tau. Fii cine vrei tu sa fii si asa cum stii ca poti fi.
In ceea ce ma priveste, ma simt si eu vinovata pentru ca el este intr-o relatie. Nu stiam inainte sa ma implic, am aflat cam tarziu. Dar din experienta, in momentul in care cineva paseste si cauta inafara relatiei, acea relatie e stricata. Si la 24 de ani, nu as dori nimanui sa ramana intr-o situatie de compromise, doar ca sa nu raneasca cealalta persoana. Am facut si eu asta cam la aceeasi varsta, am fost inselata si am iertat, dar lucrurile nu au mai fost la fel niciodata, s-a lungit cativa ani, s-a terminat foarte urat si regret si in ziua de azi. A durut mult mai mult lungirea unei situatii de compromis decat doare o despartire. Am pierdut mult in acea perioada. Am pierdut bucatele din mine pe care nu stiu daca le mai pot recupera. Am pierdut cativa ani din viata. Si pentru ce? A doua, a treia a o mia sansa? M-am gandit si la aceste aspect, nu vreau sa sufere nimeni din cauza mea. Dar ca eu sufar nu conteaza?
Stiu si ca diferenta de varsta poate fi o problema. Stiu ca eu am o rutina, impusa de viata pe care am avut-o. Acasa, lucru. Acasa, lucru. Citit, petrecut timpul cu copilul. Si cam atat. De ani de zile nu am avut concedii, prieteni, iesiri prea multe. Am doua prietene bune cu care vorbesc. Dar in rest am lasat fricile si compromisurile sa ma transforme in ceea ce nu sunt. Sunt doua perspective, una ar fi ca eu sa nu pot sa ii ofer tot ce are nevoie, iesiri, distractie si altele, iar cealalta ar fi ca el sa ma provoace sa ies din carapacea mea si sa devin ceea ce mi-as dori dar imi este frica. Deja simt ca am deposit cateva limite pe care le aveam, doar datorita lui. Faptul ca ma simt atat de EU langa el e unul dintre lucrurile pentru care tin atat de mult la el. Si e atat de bine.
Am luat decizia si sunt foarte linistita, dar am cateodata dubii si remuscari. Si incerc sa imi imaginez cum ar fi sa decid ca pun punct. Si ma rup in doua.
Cand simtim ceva, e pacat sa nu si incercam.