Buna!
M-am nascut din doi parinti imaturi care s-au casatorit cand ambi aveau varsta de 30 de ani. Au facut 6 copii 5 baieti si o fata. Eu sunt cel mai mare am 21 de ani si jumatate! Nu au locuit decat foarte putin timp impreuna. In familia mea tot timpul a fost lipsa de comunicare este si acum, nu imi consider parintii prieteni si nici nu vorbesc cu ei chesti personale. Tatal meu a fost baiatul lu mama pana cand bunica a murit in 2013 cred, nu iesea din cuvantul ei. Noi am crescut cu mama si bunicii din partea mamei , bunicii din partea mamei au murit cand eu aveam 5-6 ani unul dupa altul. Cativa ani in urma, mama sa gandit ca cica sa fim si cu tata in timpul vacantei de vara , cea mai mare prostie pe care a putut sa o faca ii viata ei. In timpul cand eram la tata si la bunica din partea tatalui(bunicul din partea tatalui a murit cand eu aveam 2 ani) impreuna cu mama nu am vazut decat certuri, a batut-o de 3 ori de fata cu noi copii, odata a batut-o si pe bunica din partea mamei. Eram tratati ca niste gunoaie, certuri zilnice, batai anapoda, nu pot descrie in cuvinte(orisicum plang in timp ce scriu). Cred ca eu sunt cel mai afectat dintre toti fratii mei, cred ca am toate ranile emotionale posibile. Mama mea ani de zile a revarsat asupra noastra tot ceea ce a suferit ea de la tatal nostru, era o femeie impulsiva si ea singura cu noi pornea certuri de la orice si facea din tantar armasar, eu ii consider pe amandoi la fel de idioti si vinovati .La scoala am invatat bine , eram genul de elev care nu invata acasa, retineam totul din clasa, aveam note intre 7 si 10. Am indeletniciri in diverse domenii , inteleg foarte usor anumite sisteme , inclusiv informatica, spun asta pentru caci unii ma consisdera inteligent, si eu cred asta despre mine daca m-as aprecia. Cred ca imi lipseste inteligenta emotionala, am citit despre asta, fara inteligenta emotionala buna sunt zero. De la varsta de 13 ani cred ca am inceput sa urmaresc filme porno, si sa ascult muzica idioata, recent am constat cat rau mi-am facut si prin asta, nu avut cine sa imi explice de ce nu este bine sa fac astea, doar mi se interziceau, mama nu ma prins niciodata de exemplu. Acum 3 ani in urma am inceput sa citesc psihologie, dezvoltare personala, etc, am realizat de ce viata mea este asa cum este. Ma simt lipsit de curaj, nu ma simt eu insumi , teama, neincredere in sine, autocritica, frica de femei, rusine, cat si frustrari de natura sexuala datorita filmelor porno, etc, cam tot ce este posibil. Nu am avut nici o prietena pana acum. Cu toate fetele care am vorbit nu am starnit in ele decat ”prietenia” defapt nici nu ma vedeam capabil de a ma da la o fata mai mult decat un amic. In general eram genul de baiat care se uita doar la documentare citeam chesti tehnice(pana a descoperi psihologia) muzica si cele mentionate mai sus filme……. Eram retras putini prieteni cu care rezonam. De cand am inceput sa citesc dezvoltare personala simt o evolutie in viata mea, dar mereu sunt momente si situati in care sunt sabotat de catre ranile emotionale, sunt constient de ele si cand actioneaza. Momentan demarez niste proiecte cu un prieten, dar nu imi aduc nici o satisfactie, golul launtric e tot acolo. Am stari emotionale care se schimba foarte rapid, ma simt puternic, uneori slab, uneori imi iubesc viata, alteori o urasc. Am inceput sa scriu un jurnal de cateva luni sa scriu ceea ce simt si ceea ce constientizez. Nu stiu ce sa fac sa scap de toate astea, uneori ma intreb daca sunt normal…. PE deoparte si chestiile care le-am citit cred ca mau afectat mai bine nu stiam atatea chesti. Nu stiu ce sa mai scriu aici…Ma gandeam sa imi inscenez moartea sa fug intr-o tara straina si sa las in urma numerele de telefon, adresele de e-mail, facebook, tot ce tine de activitatea mea online. Am posibilitatea sa plec intr-o tara din Europa cu ajutorul unui priten, daca mi-as putea pierde si identitatea reala fara sa fiu gasit de politie sau identificat asta as face…simt ca m-as elibera. Ma simt pierdut…..Sunt mereu trist asa cred…