Buna Ursula
Eu am 33 de ani, divortata si un copil de 4 ani. De la divort am avut mai multe relatii, daca pot sa le zic asa. Pe langa faptul ca poate am asteptari prea mari de la celalalt, de la un punct incep sa ma panichez din lipsa de atentie. La inceput lucrurile sunt minunate, apoi contactul devine din ce in ce mai rar. Si reactionez bineinteles cu frica, gandindu-ma la tot felul de scenarii, care poate sunt sau nu adevarate. Bineinteles ca incep sa reprosez pentru lipsa de atentie, dar mai mult sa caut raspunsuri in ceea ce priveste sentimentele celuilalt. Pana la urma ceea ce imi doresc e ca in momentul in care nu mai primesc atentia de care am nevoie si pe care o consider normala, sa pot comunica asteptarile mele, iar daca nu se intampla nimic, atunci sa ma pot detasa fara durere. Nu caut sa schimb pe altii, nu vreau sa cersesc iubirea si un loc in viata lor. Sufar si doare cand ma simt ignorata dar totusi nu ma pot rupe sa merg mai departe.
Multumesc