Răspunde la: 3. Modalitati de a-ti accesa puterea interioara

buna,
eu am avut atitudine de invingatoare cand eram copil, adolescenta, tanara, am reusit prin forte proprii sa -mi depasesc conditia, am urmat o facultate, am reusit sa „sparg gheata” si sa fiu ceva mare in viata, spre deosebire de surorile mele….cand eram copil de abia asteptam sa cresc si sa fiu un adult fericit,dar…. urmeaza si un dar, nu am fost inspirata atunci cand am ales sa ma casatoresc… am iubit cu toata fiinta mea un barbat care nu m-a meritat, apreciat si respectat, care a reusit sa scoata din mine latura mai putin frumoasa si mereu imi spuneam: eu nu sunt asa, nu merit asta, merit sa fiu iubita, respectata, apreciata, pot sa ofer si sa primesc iubire…
Anii de casnicie, putin cate putin au reusit sa ma faca sa-mi pierd din putere, curaj si optimismul ce ma reprezenta inainte de asta…. Mereu imi faceam scenarii ca va fi bine, ca lucrurile se vor schimba,ma minteam singura, pana am ajuns sa ma resemnez si sa-mi accept soarta, sau schimbam scenariul: voi pleca si imi voi trai viata asa cum vreau si simt eu…
Am reusit sa ma rup , sa plec, dar nu prin forte proprii 100%, ajutata cumva de ceea ce simteam pt altcineva, astfel ca dupa un timp, m-au apucat remuscarile, sentimentul de vinovatie etc…
Biata mea putere interioara distrusa si mutilata, de-abia acum incepe sa iasa la suprafata, pt ca nu am de ales: sunt singura, cu doi copii, cu responsabilitati cu greutati, insa stiu ca voi reusi sa redevin ce am fost si am pierdut: acea persoana vesela, optimista si puternica si sa inteleg ca nimeni , nici un alt barbat nu imi va aduce fericirea, fericirea este in mine si in jurul meu, trebuie doar sa o primesc…
Sunt abia la inceput, dar trebuie sa sper ca va fi bine, am mult de lucru cu mine, cu trecutul meu, cu „monstrii” care nu ma lasa uneori, insa cred ca ceea ce am trait pana acum a fost un sine fals si ca sinele meu adevarat acum este la suprafata, dar ii este teama, uneori este speriat, dar il hranesc cu ajutorul tau si al cartilor pe care le citesc…
Multumesc Ursula pt tot ce faci…