Buna Roxana,
Fratele tau este un adult si este singurul responsabil pentru el si pentru viata lui. Poate ca tu iti doresti sa il schimbi pentru ca iti lipsesc „beneficiile” relatiei pe care o aveati inainte, pentru ca nu mai corespunde asteptarilor tale (de exemplu sa se implice in viata de familie), pentru ca ti-ai format o parere despre cum este el si nu accepti sa fie altcumva si pentru ca il iubesti, vrei sa-i fie bine si consideri ca ai avea cumva responsabilitatea de a-l aduce „pe calea cea buna”.
Cert este ca el nu se va schimba decat daca va dori acest lucru, indiferent cate lucruri veti face tu, familia ta, sau oricine altcineva, si cu cat il veti presa mai mult, cu atat se va impotrivi mai tare. Cand tu te enervezi pentru ca il vezi schimbat fizic si psihic si incepi sa il certi, de parca ar fi un copil mic, practic faci acelasi lucru pe care il fac parintii tai, insa intr-o alta forma.
Stiu ca iti doresti sa il ajuti, insa viata lui si alegerile si deciziile pe care le ia, nu depind de tine, ci numai de el. In plus, o persoana poate fi ajutata numai in trei conditii:
-cand recunoaste ca are o problema
-cand cere ajutorul
-cand este dispus sa faca ceva sa rezolve acea problema, adica atunci cand isi asuma responsabilitatea pentru situatia lui
Daca el greseste, lasati-l sa suporte consecintele. Daca il cocolositi sau va purtati cu el de parca ar fi un copil iresponsabil, el va va raspunde din pozitia de Copil si nu isi va asuma responsabilitatea schimbarii.
Cel mai intelept ar fi sa incepi sa te raportezi altfel la el. Sa nu iti mai permiti sa te enervezi cand il vezi asa, adica sa intelegi ca este un Adult si ca nu ai de ce sa preiei responsabilitatea vietii lui asupra ta si ca, oricat te-ar durea, pana la urma nu ai cum sa il transformi dupa dorintele tale sau dupa ce crezi tu ca ar fi bine pentru el, chiar daca acele lucruri chiar i-ar fi benefice.
Numai bine iti doresc!