multumesc pentru raspuns Ursula, mai vreau sa ma ajuti cu cateva lamuriri : relatia cu fostul sot, care are probleme de sanatate fizice si psihice, pensionat medical de altfel pt problemele psihice, si actulala relatie! cum sa le gestionez, astfel incat sa ma nu ma simt rau?
Copiii mei sunt foarte atasati de tatal lor, il viziteaza periodic, insa isi doresc sa fim din nou o familie, cel mic mai ales ma intreaba zilnic de ce nu stam impreuna, lui ii lipseste tatal si vrea sa stam impreuna, nu separat, iar acest lucru ma doare tare…stiu ca nu pot sa fac asta, pentru ca am suferit mult si nu vreau sa mai trec prin ce am trecut, consider ca problemele mele actuale de sanatate (atacuri de panica si depresie) le-am dobandit in timpul casniciei mele. Nu vreau insa sa pateasca ceva, inca tin la el, imi pasa si ma doare ca sufera si nu are putere sa se ridice si sa-si faca viata frumoasa, are toate motivele, doi copii reusiti, parintii, sora lui, care-l ajuta si-l sustin din toate puntele de vedere….el ma acuza pe mine ca i-am distrus viata si ma vrea inapoi, caci numai asa poate sa se faca bine..(santaj emotional…)
Relatia cu iubitul meu: cu toate ca are sentimente pentru mine, ma ajuta , ma sustine, eu nu ma pot abtine sa nu-mi doresc mai mult, desi constientizez ca nu se poate, ma doare cand e plecat in concedii, in week-end cu familia lui, cum sa gestionez acest lucru?
Mi-am imaginat ca viata mea va fi altfel: un sot iubitor, care sa ma ajute, respecte,sa ne simtim bine in timpul liber, sa plecam in week-end cu prietenii, sa ne sustinem reciproc, sa trecem cu bine peste tot. Nu am avut parte de acest lucru, in timpul liber sotul meu prefera sa bea si eram tot timpul singura cu copiii si nefericita.
Stiu unde am gresit acum: trebuia sa ma ies din casnicia mea, sa am rabdare sa ma vindec de toate sechelele trecutului (si tatal meu a avut probleme cu alcoolul, iar casnicia mea a fost un deja vu ), sa ma bucur de libertate si liniste (cu toate ca nu am avut parte dupa divort, fostul sot a avut grija sa ma abuzeze psihic prin mesaje si telefoane)…. abia apoi sa imi doresc o relatie…
Dar nu puteam sa ma rup decat asa: sustinuta psihic de altcineva, de care m-am atasat foarte tare, cu toate ca stiam ca nu voi avea nici un viitor , in mintea mea el era/este partenerul de viata ideal, imi place cum isi trateaza familia, cum stie sa fie sot si tata, asa partener imi doresc si eu langa mine si asa ma simt eu implinita…
Am incercat sa ma despart de el, cand am simtit ca imi lipseste foarte tare, macar sa nu imi mai fac vise si asteptari nerealiste si sa nu-mi mai torturez sufletul…
Ne-a fost greu la amandoi, m-a cautat la job periodic, nu m-a mai sunat, insa am realizat ca nu pot sa-l pierd ..nu inca… nu ma simt inca pregatitat sa renunt la relatia asta, insa vreau sa ma bucur de momente, asa cum spui tu, sa nu mai am asteptari, sa „il iau asa cum e”…. si sa merg mai departe..
Uneori ma gandeam sa ma intorc la fostul sot, doar sa nu mai fiu cu el, dar nici asta nu este solutia….
cum sa fac sa fiu independenta si autonoma? Cum sa-mi concentrez atentia doar pe mine si copiii mei, tu ce crezi, ar trebui sa ma rup de toti? cum sa fac asta? de fostul sot mereu voi fi legata, datorita copiilor, in plus am o relatie foarte buna cu parintii lui, insa nu cred ca lucururie vor fi la fel, daca afla ca am pe cineva…
Uneori as vrea sa plec din oras, sa o iau de la zero in alta parte, dar copiii sunt mici si ma ajuta mult parintii lui si surorile mele cat timp sunt eu la munca…
Probabil ca alt barbat care sa-mi placa si cu care sa rezonez din prima, m-ar putea face sa ma desprind de actuala relatie, pt ca altfel nu ma vad capabila sa ma despart de un om, caruia nu am ce sa-i reprosez, care a fost sincer cu mine din prima clipa…
Cum vezi tu lucrurile?
multumesc mult pentru tot!
↧
Răspunde la: Oare chiar am facut bine ca m-am despartit de ea/el?
↧